oraniță
/o'ra.ni.ʦə/Etimologie
Din sârbocroată oranica.
Definiții
- (reg.) prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii.
- luntre pescărească cu fundul lat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oraniță | oranițe |
| genitiv-dativ | oraniței | oranițelor |
| vocativ | oraniță | oranițelor |
| articulat | oranița | oranițele |