oralitate
/o.ra.liˈta.te/Etimologie
Din oral + sufixul -itate. Confer italiană oralitá.
Definiții
- calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor, cât și în narațiunea propriu-zisă; ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oralitate | — |
| genitiv-dativ | oralității | — |
| vocativ | oralitate | — |
| articulat | oralitatea | — |