orăcăială
/o.rə.kəˈja.lə/Etimologie
Din a orăcăi + sufixul -eală.
Definiții
- (reg.) orăcăit; gălăgie, larmă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orăcăială | orăcăieli |
| genitiv-dativ | orăcăielii | orăcăielilor |
| vocativ | orăcăială | orăcăielilor |
| articulat | orăcăiala | orăcăielile |