orăcăi
/o.rə.kə'i/Etimologie
Din orac + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre broaște) a scoate strigătul caracteristic speciei.
- (v.intranz.) (fam.; despre copiii mici) a plânge, a scânci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | orăcăea | orăcăeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică