orândar
/o.rɨn'dar/Etimologie
Din orândă + sufixul -ar. Confer ucraineană орeндар (orendar).
Definiții
- (înv., reg.) arendaș.
- cârciumar, hangiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orândar | orândari |
| genitiv-dativ | orândarului | orândarilor |
| vocativ | orândarule | orândarilor |
| articulat | orândarul | orândarii |