optimism
/op.ti'mism/Etimologie
Din franceză optimisme, germană Optimismus.
Definiții
- concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | optimism | — |
| genitiv-dativ | optimismului | — |
| vocativ | optimismule | — |
| articulat | optimismul | — |