optică
/'op.ti.kə/Etimologie
Din optic.
Definiții
- ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei și absorbției ei, cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe etc.
- parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiațiilor de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.).
- (fig.) fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | optică | optici |
| genitiv-dativ | opticii | opticilor |
| vocativ | optică | opticilor |
| articulat | optica | opticile |