opercul
Etimologie
Din franceză opercule < latină operculum.
Definiții
- fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești.
- căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | opercul | opercule |
| genitiv-dativ | operculului | operculelor |
| vocativ | operculule | operculelor |
| articulat | operculul | operculele |