operație
/o.peˈra.ʦi.je/Etimologie
Din latină operatio, operationis, franceză opération, germană Operation.
Definiții
- activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; (p.gener.) acțiune, lucrare.
- (med.) acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală.
- acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
- efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate.
- (mat.) procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi.
- regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul.
Exemple
- Operația de stingere a focului a reușit.
- Nu s-a tratat și a ajuns la operație.
- Printr-o operație ingenioasă a rezolvat problema.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | operație | operații |
| genitiv-dativ | operației | operațiilor |
| vocativ | operație | operațiilor |
| articulat | operația | operațiile |
Sinonime: (1.) acțiune, (2.) intervenție chirurgicală, (fig.) cuțit, (4.) tranzacție, (6.) calcul, socoteală