onorific
/o.no'ri.fik/Etimologie
Din franceză honorifique < latină honorificus.
Definiții
- (despre titluri, distincții etc.) care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva.
- (despre funcții, servicii etc.) care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material).
- (despre persoane) căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare.
Exemple
- Membru onorific.