← înapoi la căutare

onora

/o.noˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină honorare, franceză honorer, italiană onorare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a avea, a manifesta fața de cineva sau ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta.
  2. (v.tranz.) (fam.) a acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru.
  3. (v.tranz.) a face pe cineva demn de cinste, de laudă.
  4. (v.tranz.) a achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliță etc.
  5. (v.tranz.) a retribui, a remunera.
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru onora.

Declinare

CazSingularPlural
verbonoraonorau

onorat

/o.noˈrat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din verbul a onora.

Definiții

  1. stimat, respectat.

onorat

/o.noˈrat/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din onora.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru onora.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică