onorariu
Etimologie
Din franceză honoraire < latină honorarium.
Definiții
- plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | onorariu | onorarii |
| genitiv-dativ | onorariului | onorariilor |
| vocativ | onorariule | onorariilor |
| articulat | onorariul | onorariile |