onora

Etimologie

Din latină honorare, franceză honorer, italiană onorare.

Definiții

1. (v.tranz.) a avea, a manifesta fața de cineva sau ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta.
2. (v.tranz.) (fam.) a acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru.
3. (v.tranz.) a face pe cineva demn de cinste, de laudă.
4. (v.tranz.) a achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliță etc.
5. (v.tranz.) a retribui, a remunera.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru onora.

Declinare

Etimologie

Din onora.

Definiții

1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru onora.
2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru onora.

Etimologie

Din onora.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru onora.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru onora.