omușor
/o.mu'ʃor/Etimologie
Din om + sufixul -ușor.
Definiții
- omuleț.
- apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă.
- rarmărul lui Adam.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | omușor | omușori |
| genitiv-dativ | omușorului | omușorilor |
| vocativ | omușorule | omușorilor |
| articulat | omușorul | omușorii |