ogivă
/o'ʤi.və/Etimologie
Din franceză ogive.
Definiții
- sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arce de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți.
- partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ogivă | ogive |
| genitiv-dativ | ogivei | ogivelor |
| vocativ | ogivă | ogivelor |
| articulat | ogiva | ogivele |