oficiu
Etimologie
Din latină officium, germană Offizium, franceză office.
Definiții
- denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
- îndatorire (specială), funcție, slujbă.
- (înv.) decizie, decret domnesc.
- (la pl.) ajutor, serviciu, înlesnire.
- rol, funcție.
- slujbă bisericească, serviciu religios.
- rarîncăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oficiu | oficii |
| genitiv-dativ | oficiului | oficiilor |
| vocativ | oficiule | oficiilor |
| articulat | oficiul | oficiile |