oficiant
/o.fi.ʧi'ant/Etimologie
Din franceză officiant.
Definiții
- care oficiază (slujba bisericească).
Din franceză officiant.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oficiant | oficianți |
| genitiv-dativ | oficiantului | oficianților |
| vocativ | oficiantule | oficianților |
| articulat | oficiantul | oficianții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică