ofițerime
/o.fi.ʦe'ri.me/Etimologie
Din ofițer + sufixul -ime.
Definiții
- (cu sens colectiv) corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ofițerime | — |
| genitiv-dativ | ofițerimii | — |
| vocativ | ofițerime | — |
| articulat | ofițerimea | — |