ofensivă
/o.fen'si.və/Etimologie
Din franceză offensive, germană Offensive.
Definiții
- formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă.
- (sport; mai ales la jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse.
- (fig.) acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ofensivă | ofensive |
| genitiv-dativ | ofensivei | ofensivelor |
| vocativ | ofensivă | ofensivelor |
| articulat | ofensiva | ofensivele |