ocărâre
/o.kə'rɨ.re/Etimologie
Din a ocărî.
Definiții
- raracțiunea de a ocărî și rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ocărâre | ocărâri |
| genitiv-dativ | ocărârii | ocărârilor |
| vocativ | ocărâre | ocărârilor |
| articulat | ocărârea | ocărârile |