ocurență
/o.ku'ren.ʦə/Etimologie
Din franceză occurrence.
Definiții
- prezență a unei unități de limbă într-un text (sub diferite forme).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ocurență | ocurențe |
| genitiv-dativ | ocurenței | ocurențelor |
| articulat | ocurența | ocurențele |