ocupație
/o.ku'pa.ʦi.e/Etimologie
Din franceză occupation < latină occupatio, occupationis.
Definiții
- (luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire.
- (jur.) luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți.
- îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare.
- profesiune, slujbă, post.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ocupație | ocupații |
| genitiv-dativ | ocupației | ocupațiilor |
| vocativ | ocupație | ocupațiilor |
| articulat | ocupația | ocupațiile |