octet
/ok'tet/Etimologie
Din germană Oktett, franceză octet.
Definiții
- formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație.
- (chim.) ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom.
- (inform.) grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | octet | octete |
| genitiv-dativ | octetului | octetelor |
| vocativ | octetule | octetelor |
| articulat | octetul | octetele |