ocină
/o'ʧi.nə/Etimologie
Din slavă (veche) otĩcina.
Definiții
- (înv. și pop.) bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ocină | ocini |
| genitiv-dativ | ocinii | ocinilor |
| vocativ | ocină | ocinilor |
| articulat | ocina | ocinile |