ochelariță
/o.keˈla.ri.ʦə/Etimologie
Din ochelari + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Biscutella laevigata) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ochelariță | ochelarițe |
| genitiv-dativ | ochelariței | ochelarițelor |
| vocativ | ochelariță | ochelarițelor |
| articulat | ochelarița | ochelarițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) chelărea, chelărel, ochelari (pl.)