occiput
/ok.ʧi'put/Etimologie
Din franceză, latină occiput.
Definiții
- proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | occiput | occiputuri |
| genitiv-dativ | occiputului | occiputurilor |
| vocativ | occiputule | occiputurilor |
| articulat | occiputul | occiputurile |