oca
/o'ka/Etimologie
Din turcă okka, care provine din arabă أوقية (ūqīya), وقية (wiqīya). Probabil din greacă antică οὐγκία (ounkia), confer latină uncia.
Definiții
- (înv.) unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate).
- vas care corespunde acestei unități de măsură.
- cantitate de marfă măsurată cu acest vas.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oca | ocale |
| genitiv-dativ | ocalei | ocalelor |
| vocativ | oca | ocalelor |
| articulat | ocaua | ocalele |