verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă okarjati („a mustra”), ukarjati („a acuza”).
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a mustra, a certa, a dojeni.
- (înv. și pop.) a vorbi de rău, a defăima, a denigra.
Sinonime: 1-2: admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, desconsidera, discredita, disprețui, dojeni, înjura, moraliza, mustra, nesocoti, ponegri
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a ocărî (derivat regresiv).
Definiții
- (pop.) vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ocară | ocări |
| genitiv-dativ | ocării | ocărilor |
| vocativ | ocară | ocărilor |
| articulat | ocara | ocările |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- formă alternativă pentru ocărî.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ocărea | ocăreau |