obtuzitate
/ob.tu.zi'ta.te/Etimologie
Din obtuz + sufixul -itate.
Definiții
- lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obtuzitate | obtuzități |
| genitiv-dativ | obtuzității | obtuzităților |
| vocativ | obtuzitate | obtuzităților |
| articulat | obtuzitatea | obtuzitățile |