obturator
/ob.tu.ra'tor/Etimologie
Din franceză obturateur.
Definiții
- dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obturator | obturatoare |
| genitiv-dativ | obturatorului | obturatoarelor |
| vocativ | obturatorule | obturatoarelor |
| articulat | obturatorul | obturatoarele |