← înapoi la căutare

obturație

/ob.tu'ra.ʦi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză obturation.

Definiții

  1. obturare.
  2. (med.) închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativobturațieobturații
genitiv-dativobturațieiobturațiilor
vocativobturațieobturațiilor
articulatobturațiaobturațiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică