obstrucționare
/ob.struk.ʦi.o'na.re/Etimologie
Din obstrucționa.
Definiții
- acțiunea de a obstrucționa și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obstrucționare | obstrucționări |
| genitiv-dativ | obstrucționării | obstrucționărilor |
| vocativ | obstrucționare, obstrucționareo | obstrucționărilor |
| articulat | obstrucționarea | obstrucționările |