Etimologie

Din latină observatorium, franceză observatoire, germană Observatorium.

Definiții

1. (și în sintagma observator astronomic) clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în această clădire.
2. loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare observației.
3. persoană care observă, cercetează sau studiază ceva.
4. persoană cu spirit de observație.
5. reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții.
6. militar care execută observarea asupra inamicului.

Declinare

Definiții

1. care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace.
2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite.

Exemple

• Notă observatoare.