observație
/ob.ser'va.ʦi.e/Etimologie
Din germană Observation, franceză observation < latină observatio.
Definiții
- procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu.
- supraveghere, urmărire; (spec.) supraveghere medicală (a unui bolnav).
- remarcă, constatare.
- obiecție critică; (p.ext.) mustrare, dojană, reproș.
Exemple
- Bolnav ținut sub observație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | observație | observații |
| genitiv-dativ | observației | observațiilor |
| vocativ | observație | observațiilor |
| articulat | observația | observațiile |