← înapoi la căutare

obsecrație

/ob.se'kra.ʦi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză obsecration < latină obsecratio, obsecrationis.

Definiții

  1. figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativobsecrațieobsecrații
genitiv-dativobsecrațieiobsecrațiilor
vocativobsecrațieobsecrațiilor
articulatobsecrațiaobsecrațiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică