obrățire
/o.brə'ʦi.re/Etimologie
Din obrăți.
Definiții
- acțiunea de a obrăți și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obrățire | obrățiri |
| genitiv-dativ | obrățirii | obrățirilor |
| vocativ | obrățire, obrățireo | obrățirilor |
| articulat | obrățirea | obrățirile |