← înapoi la căutare

obrăznici

/o.brəz.ni'ʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din obraznic.

Definiții

  1. (v.refl.) a deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare.
  2. (v.tranz.) (fam.) a certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie.

Declinare

CazSingularPlural
verbobrăzniceaobrăzniceau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică