← înapoi la căutare

obrintitură

/o.brin.ti'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) obrinti + sufixul -tură.

Definiții

  1. (pop.) obrinteală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativobrintiturăobrintituri
genitiv-dativobrintituriiobrintiturilor
vocativobrintiturăobrintiturilor
articulatobrintituraobrintiturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică