obraț
/o'braʦ/Etimologie
Din slavă (veche) obratŭ „hotar”.
Definiții
- (înv. și reg.) veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obraț | obrațe |
| genitiv-dativ | obrațului | obrațelor |
| vocativ | obrațule | obrațelor |
| articulat | obrațul | obrațele |