← înapoi la căutare

obrăznicire

/o.brəz.ni'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din obrăznici.

Definiții

  1. acțiunea de a obrăznici și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativobrăznicireobrăzniciri
genitiv-dativobrăzniciriiobrăznicirilor
vocativobrăznicire, obrăznicireoobrăznicirilor
articulatobrăznicireaobrăznicirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică