obrăjor
/o.brəˈʒor/Etimologie
Din obraz + sufixul -ior.
Definiții
- diminutiv al lui obraz; obrăjel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obrăjor | obrăjori |
| genitiv-dativ | obrăjorului | obrăjorilor |
| vocativ | obrăjorule | obrăjorilor |
| articulat | obrăjorul | obrăjorii |