oboseală
/o.bo'se̯a.lə/Etimologie
Din a (se) obosi + sufixul -eală.
Definiții
- stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală.
- (p.anal.) (tehn.) scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oboseală | oboseli |
| genitiv-dativ | oboselii | oboselilor |
| vocativ | oboseală | oboselilor |
| articulat | oboseala | oboselile |