oboi
/oˈboj/Etimologie
Din italiană oboe.
Definiții
- instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de lemn, cu ancie dublă, cu orificii laterale și cu clape.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oboi | oboaie |
| genitiv-dativ | oboiului | oboaielor |
| vocativ | oboiule | oboaielor |
| articulat | oboiul | oboaiele |