obligație
/o.bli'ga.ʦi.e/Etimologie
Din franceză obligation < latină obligatio, obligationis.
Definiții
- datorie, sarcină, îndatorire.
- raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
- hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obligație | obligații |
| genitiv-dativ | obligației | obligațiilor |
| vocativ | obligație | obligațiilor |
| articulat | obligația | obligațiile |