← înapoi la căutare

oblig

/oˈblig/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din obliga.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru obliga.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru obliga.

obliga

/o.bliˈga/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină obligare. Confer franceză obliger.

Definiții

  1. (v.tranz.) a constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) îndatora.
  3. (v.refl.) a se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru obliga.

Exemple

  • M-a obligat la inactivitate.

Declinare

CazSingularPlural
verbobligaobligau

Sinonime: 1: condamna, constrânge, forța, nevoi, sili, (pop.) osândi, supune, 2: îndatora, 3: angaja

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică