oblicitate
/o.bli.ʧiˈta.te/Etimologie
Din franceză oblicité.
Definiții
- proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oblicitate | oblicități |
| genitiv-dativ | oblicității | oblicităților |
| vocativ | oblicitate | oblicităților |
| articulat | oblicitatea | oblicitățile |