oblanic
/o'bla.nik/Etimologie
Din sârbocroată oglavnik.
Definiții
- (reg.) suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oblanic | oblanice |
| genitiv-dativ | oblanicului | oblanicelor |
| vocativ | oblanicule | oblanicelor |
| articulat | oblanicul | oblanicele |