oblăduitor
/o.blə.du.i'tor/Etimologie
Din a oblădui + sufixul -tor.
Definiții
- (înv. și pop.; adesea substantivat) care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector.
Din a oblădui + sufixul -tor.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică