oblăduire
/o.blə.du'i.re/Etimologie
Din oblădui.
Definiții
- acțiunea de a oblădui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oblăduire | oblăduiri |
| genitiv-dativ | oblăduirii | oblăduirilor |
| vocativ | oblăduire, oblăduireo | oblăduirilor |
| articulat | oblăduirea | oblăduirile |