← înapoi la căutare

obișnui

/o.biʃ.nuˈi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din obicină (înv. „obicei” < de origine bulgară).

Definiții

  1. (v.refl. și tranz.) a câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.
  2. (v.tranz.) a practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) folosi (des), a (se) întrebuința.
  4. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obișnui.

Exemple

  • Obișnuiește plimbări la aer liber.
  • Obișnuiește să studieze la bibliotecă.

Declinare

CazSingularPlural
verbobișnueaobișnueau

Sinonime: 1: (se) deprinde, (se) familiariza, (se) învăța, 2: aclimatiza, 3: (înv.) metahirisi

Antonime: a (se) obișnui: (se) dezbăra, (se) dezobișnui, a se obișnui: se debarasa, se dezvăța

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică